Să cunoaștem ADHD-ul!

Mulți oameni nu știu ce este cu adevărat ADHD-ul și nici faptul că nu este o tulburare specifică secolului XXI, ba chiar nici măcar secolului XX. Încă din secolul al XVIII-lea au fost descrise simptome care corespund cu ceea ce astăzi numim ADHD.

ADHD nu este o boală, ci mai degrabă o condiție, o tulburare a creierului, un diagnostic psihiatric. Este cunoscută și sub denumirea de tulburare hiperkinetică. În ceea ce privește incidența, este relativ frecventă, afectând până la 10% dintre elevi, cu o prevalență mai mare în rândul băieților.

Cauzele exacte ale ADHD nu sunt pe deplin cunoscute. Printre factorii care pot contribui se numără moștenirea genetică, complicațiile la naștere, imaturitatea sistemului nervos, influențele familiale, sociale și de mediu, precum și un nivel ridicat de stres. Conform estimărilor, factorii genetici sunt responsabili în proporție de aproximativ 70-80%, în timp ce factorii de mediu joacă un rol în 20-30% din cazuri. Având în vedere creșterea rapidă a numărului de diagnostice de ADHD, specialiștii sunt de părere că factorii de mediu contribuie la apariția tulburării, întrucât genetica nu poate suferi schimbări atât de rapide. Astfel, se poate spune că stilul de viață modern favorizează dezvoltarea acestei tulburări.

Ce este ADHD?

Creierul uman are o zonă responsabilă de organizare, gestionarea emoțiilor și motivație. Aceasta este numită cortex prefrontal și joacă un rol esențial în funcțiile executive. În cazul copiilor, adolescenților și adulților cu ADHD, funcțiile executive ale acestei zone sunt „întârziate” și funcționează într-un ritm propriu. Practic, acești indivizi sunt capabili să fie organizați și să își controleze emoțiile, dar nu la viteza pe care și-ar dori-o. Creierul procesează informațiile mai lent, deși gândurile lor sunt rapide.

Tulburarea funcțiilor executive poate afecta memoria de lucru, planificarea, organizarea, flexibilitatea cognitivă și controlul comportamental. Totuși, nu toți indivizii cu ADHD prezintă aceleași deficiențe. Unii nu au probleme în aceste domenii, iar din acest motiv ADHD-ul este împărțit în mai multe tipuri:

ADHD, tip hiperactiv-impulsiv
ADHD, tip predominant de deficit de atenție
ADHD, tip combinat

Caracteristicile tipurilor de ADHD:

1. Tip hiperactiv-impulsiv

Acest tip este cel mai frecvent în rândul copiilor. Aceștia sunt mereu în mișcare, preferă să stea în picioare decât să se așeze, sunt curioși, vorbesc mult și repede. Au tendința de a întrerupe conversațiile, de a răspunde fără a aștepta să le vină rândul și întâmpină dificultăți în autocontrol.

2. Tip cu deficit de atenție

Persoanele cu acest tip de ADHD au dificultăți în finalizarea sarcinilor și în urmarea instrucțiunilor. Se concentrează greu și fac frecvent greșeli din neatenție. Organizarea activităților este o provocare pentru ei, pierd frecvent obiecte și sunt uituci, deși acest lucru nu este intenționat.

3. Tip combinat

Acest tip este caracterizat printr-o combinație a trăsăturilor celor două tipuri anterioare. Persoanele cu acest tip de ADHD sunt adesea foarte inteligente, creative și rapide, dar au tendința de a visa cu ochii deschiși, întâmpină dificultăți în învățare și sunt uituce.
În general, persoanele cu ADHD sunt caracterizate de neliniște motorie constantă, dificultăți de comportament și învățare și tendința de a respinge regulile, ceea ce le poate afecta performanța școlară sau profesională. Simptomele se manifestă în diverse medii, inclusiv acasă, la școală sau la grădiniță.

Diagnosticarea ADHD

În majoritatea cazurilor, ADHD este diagnosticat abia în perioada școlară, deoarece simptomele menționate anterior afectează semnificativ adaptarea și performanța școlară a copilului.

O întrebare frecventă este când și la ce specialist ar trebui să apeleze părinții, deoarece simptomele ADHD pot apărea și la copiii fără această tulburare, având alte cauze. Dacă hiperactivitatea excesivă și deficitul de atenție interferează cu relațiile sociale și învățarea copilului, este esențială consultarea unui medic. Procesul de diagnosticare și tratament implică mai mulți specialiști, inclusiv psihologi, psihiatri pentru copii și pedagogi specializați.

Primul pas este consultarea medicului pediatru, care poate oferi trimiteri pentru investigații suplimentare.

Se poate trata ADHD?

Există două terapii principale care s-au dovedit eficiente în tratarea ADHD:

Tratamentul medicamentos
Terapia comportamentală

Aceste metode sunt utilizate, de regulă, de la vârsta de șase ani, însă în cazurile severe, specialiștii pot recomanda începerea tratamentului mai devreme.

Pe lângă acestea, există și terapii complementare care pot reduce simptomele ADHD încă de la început, precum:

- - Exerciții de bază pentru dezvoltare
  - Terapia TSMT
  - Terapia Ayres
  - Terapia Neurofeedback
  - Terapia cognitiv-comportamentală (TCC/CBT)
  - Alte terapii senzomotorii

De asemenea, există dovezi că administrarea adecvată de vitamina D, acizi grași Omega-3 și magneziu poate contribui la reducerea simptomelor ADHD.

Mișcarea zilnică în aer liber este, de asemenea, extrem de importantă, deoarece creșterea nivelului de dopamină ajută la ameliorarea simptomelor.

Importanța tratamentului

Fără tratament adecvat, copiii și adulții cu ADHD pot dezvolta probleme de stimă de sine, lipsă de motivație, dificultăți de învățare și, ulterior, probleme în găsirea unui loc de muncă. De asemenea, există un risc mai mare de a dezvolta alte tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia sau tulburările de personalitate.

Sfaturi pentru părinți

Dacă un copil a fost diagnosticat cu ADHD, este esențial ca părinții să stabilească limite clare, să fie consecvenți și răbdători. Crearea unei rutine zilnice stabile și identificarea activităților în care copilul poate excela sunt aspecte esențiale pentru sprijinirea dezvoltării sale armonioase.

Autor: Mădălina Ștefana Cserei – Păunescu

Profesor psihopedagog, Psiholog clinician.