Fobii
Când devine grav? Care sunt cauzele și ce pot face părinții?
Te-ai întrebat vreodată ce este atât de înfricoșător la albine încât copilului tău îi este frică de ele? Sau ce poți face dacă micuțul tău de 4 ani nu poate traversa strada doar pentru că un câine stă liniștit în spatele gardului?
În cele mai multe cazuri, nu trebuie neapărat să empatizezi cu tot ce se petrece în mintea copilului tău, dar este important să încerci să-l înțelegi și să-l ajuți să facă față problemelor cu care se confruntă.
Ce înseamnă să ai o fobie?
Vârsta
Sugarii nu au încă fobii – acestea apar în jurul vârstei de 4-5 ani. Ulterior, fobiile specifice se pot dezvolta la aproape orice vârstă și, adesea, persistă până la maturitate.
Interesant este că fobiile specifice sunt mai frecvente la fete.
Context, motive
Fobiile pot avea atât cauze genetice, cât și factori de mediu. Cele mai multe frici puternice au o explicație legată de dezvoltare (evolutivă). Este de înțeles că, în vremuri preistorice, copiii mici care se temeau de animale mari, ape adânci sau șerpi aveau șanse mai mari de supraviețuire decât cei mai puțin precauți. Alte fobii apar ca urmare a unor experiențe directe.
Copiii cu fobii au adesea un părinte, un bunic sau o rudă cu una sau mai multe frici iraționale. Acest lucru susține ideea că fobiile pot fi ereditare și sugerează o posibilă legătură genetică. Desigur, este la fel de posibil ca cei mici să copieze pur și simplu reacțiile de frică pe care le observă la părinții lor anxioși.
Factori care pot contribui la apariția fobiei la copii
- Timiditatea sau tendința de a evita situații și persoane necunoscute (inhibiție comportamentală)
- Evenimente negative sau traumatizante în copilăria timpurie
- Probleme de sănătate mintală în familie
- Probleme de sănătate fizică (de exemplu, afecțiuni tiroidiene sau tulburări de ritm cardiac), care pot declanșa sau agrava simptomele de anxietate
- Anumite substanțe sau medicamente
Tratament
Simptome
- Creșterea ritmului cardiac
- Transpirație excesivă
- Tremurat
- Dificultăți de respirație
- Senzație de sufocare
- Durere sau disconfort în piept
- Probleme stomacale
- Amețeli sau senzație de leșin
- Teama de a pierde controlul
- Teama de moarte
- Amorțeală
- Frisoane sau bufeuri
Fobiile pot fi tratate, iar abordarea depinde de simptomele copilului, vârsta sa, starea generală de sănătate și severitatea afecțiunii.
Metode de tratament
- Terapia individuală sau cognitiv-comportamentală – copilul învață strategii pentru a controla anxietatea atunci când aceasta apare.
- Terapia de familie – părinții au un rol esențial în orice proces de tratament.
- Sprijin din partea educatorilor – discuțiile cu personalul de la grădiniță sau școală pot fi foarte utile pentru identificarea timpurie a problemei.
Cel mai eficient mod de a trata anumite fobii este metoda „expunerii și prevenirii răspunsului”. Cu alte cuvinte, copilul este expus treptat la lucrul de care îi este frică, până când teama scade. De exemplu, dacă îi este frică de câini, poate începe prin a privi imagini cu câini, apoi să interacționeze cu un câine de pluș, iar în cele din urmă, să se apropie de un câine mic și real.
Medicamentele ar trebui folosite doar în cazuri excepționale.
Când ar trebui să consulți un specialist?
Ce poți face ca părinte?
Toți copiii au temeri la un moment dat în viața lor. Dacă nu sunt gestionate corect, fobiile pot persista și deveni o problemă pe termen lung.
Învățarea modului de a face față lucrurilor noi, imprevizibile sau înfricoșătoare este esențială pentru ca cei mici să devină mai încrezători și independenți. Ca părinți, este responsabilitatea noastră să le oferim instrumentele necesare pentru a evalua riscurile și a aborda situațiile noi cu curaj.
Cum îți poți ajuta copilul să depășească o fobie?
- Oferă-i informații – Cu cât copilul înțelege mai bine un lucru, cu atât va avea mai puține motive de îngrijorare. De exemplu, dacă îi este frică de furtuni, explică-i cum se formează tunetele și fulgerele. Oferă-i informațiile de care are nevoie pentru a se simți în siguranță.
- Adu-l înapoi în prezent – Fobiile sunt adesea o combinație între experiențele din trecut („m-am speriat de un câine”) și teama de viitor („dacă mă mușcă un câine?”). Ajută-l să înțeleagă că fiecare situație este diferită și că ce s-a întâmplat atunci nu înseamnă că se va repeta acum.
- Asociază frica cu ceva pozitiv – Temerile intense sunt legate de amintiri neplăcute și emoții puternice. Schimbă această asociere prin introducerea unor elemente plăcute sau relaxante. De exemplu, dacă îi este frică de apă, joacă-te cu el într-o piscină mică sau adu jucării care să transforme experiența într-una distractivă.
- Descoperă cauza – Chiar dacă o frică pare irațională, de multe ori există un motiv logic care a declanșat-o. Vorbind despre evenimentul inițial, copilul poate înțelege mai bine de unde vine teama și astfel să reducă impactul pe care aceasta îl are asupra altor aspecte ale vieții sale.
- Fii un exemplu – Dacă te simți confortabil interacționând cu lucrul de care îi este frică copilului tău (un animal, un obiect, o situație), arată-i prin propriul exemplu că nu este atât de înfricoșător pe cât pare. Atitudinea ta calmă și încrezătoare îi poate oferi siguranță și îl poate ajuta să-și învingă frica.
- Tehnica scării – Această metodă este folosită în terapie pentru a ajuta copiii să se confrunte treptat cu obiectul sau situația care îi sperie. Expunerea blândă, pas cu pas, îi ajută să devină mai puțin sensibili la frică și să învețe să reacționeze diferit. În cazul fobiilor, teama poate părea copleșitoare și de neînfruntat. Însă, prin pași mici, copilul își dezvoltă treptat încrederea și sentimentul de control asupra situației. Este esențial ca acest proces să fie făcut cu răbdare și fără presiune, astfel încât copilul să avanseze în ritmul său.
- Sprijin din partea altor părinți – Poate fi de mare ajutor să discuți cu alți părinți care au copii cu fobii sau tulburări de anxietate. Schimbul de experiențe și sfaturi practice poate oferi soluții eficiente și sprijin emoțional
Colaborarea cu specialiști
Este important să cunoști diferiții profesioniști care te pot ajuta în gestionarea fobiei copilului tău. Printre aceștia se numără:
- Consilieri
- Terapeuți
- Asistenți sociali
- Psihologi
- Personal didactic
- Psihiatri
În funcție de nevoile copilului și de severitatea fobiei, poți crea o rețea de sprijin care să ofere îngrijire adecvată. De asemenea, este esențial să respecți programările stabilite cu acești specialiști pentru a asigura un progres constant.
Întărește replicile negative
Bineînțeles, nu-ți forța niciodată copilul să intre într-o situație care îl sperie.
Nu-l certa niciodată pentru că îi este frică. Criticarea copilului nu va ajuta la rezolvarea problemei. Este important să vezi frica ca pe o oportunitate de învățare, nu ca pe un defect de caracter. Fii atent să nu reacționezi exagerat: este esențial să fii sprijinitor și să nu judeci.
Părinții pot întări neintenționat fobia prin evitarea unei situații înfricoșătoare sau prin acordarea prea multă atenție copilului atunci când acesta plânge. Când intră în panică, „alină-l, dar nu fii excesiv de atent”.
Evitați persoanele, locurile și lucrurile care îi creează anxietate copilului. Acesta este un semnal că are motive de teamă și că tu crezi că nu poate face față situației.
Este complet inutil să-i explici copilului de fiecare dată de ce nu ar trebui să-i fie frică. După trei sau patru explicații, este suficient. „Tu știi deja răspunsul”. La urma urmei, ai explicat deja detaliat de ce nu trebuie să-i fie frică de acel lucru. Copiii nu pot fi convinși să renunțe la fricile lor iraționale. Odată ce reacția de panică se declanșează, nu o vei putea opri cu această metodă.
Nu te preface că nu ți-e frică de anumite lucruri. Copiii simt când adulții mint, iar acest lucru îi poate speria și mai mult. Ceea ce poți face este să-i spui copilului tău că ai o frică prostească și să lucrezi la ea.
Autor: Mădălina Ștefana Cserei – Păunescu
Profesor psihopedagog, Psiholog clinician.