Invidia frățească și rivalitate
Certurile și conflictele între frați sunt lucruri complet normale. Copiii învață astfel să rezolve probleme și dezvoltă strategii pe care le pot aplica și în alte situații conflictuale. Rivalitatea face parte și din procesul prin care copiii își stabilesc locul în familie. Deși mulți sunt destul de norocoși să fie chiar cei mai buni prieteni cu frații lor, este totuși frecvent ca aceștia să se certe regulat. De asemenea, nu este neobișnuit ca comportamentele de iubire și ură față de frați să se alterneze.
Ce înseamnă?
Rivalitatea frățească este un tip de competiție sau ostilitate între frați, fie că sunt sau nu înrudiți biologic. (Wikipedia)
Cum se manifestă?
Invidia și certurile sunt la fel de frecvente între copii, precum genunchii juliti și dinții de lapte pierduți. Este inevitabil ca timpul sau calitatea timpului petrecut cu părinții să înceapă să scadă atunci când un nou membru sosește în familie. Frații mai mari simt adesea că noul copil îi „împinge” afară din atenția părinților. De aceea, în multe cazuri, îl percep ca pe o rivală pentru atenția părinților.
Pe măsură ce fratele mai mic crește, își dezvoltă din ce în ce mai multe abilități și arată talente în tot mai multe domenii. Acest lucru poate face ca fratele mai mare să se simtă inconfortabil sau chiar amenințat. Acesta poate duce la o competiție inutilă sau agresivitate din partea lui. Între timp, fratele mai mic poate deveni gelos pe privilegiile de care se bucură fratele mai mare pe măsură ce acesta crește. Rivalitatea și agresivitatea fratelui mai mare pot veni ca o surpriză pentru cel mai mic și pot duce la o ostilitate reciprocă.
Factori de vârstă
Rivalitatea dintre frați începe adesea chiar înainte de nașterea celui de-al doilea copil și continuă pe măsură ce copiii cresc. De la jocuri la atenție, totul devine un motiv de competiție. Pe măsură ce ajung în diferite etape de dezvoltare, nevoile lor variate pot influența semnificativ relațiile dintre ei.
Copiii sub 4 ani depind în mare măsură de părinți și le este greu să împartă diferite obiecte.
Un studiu a arătat că grupul de vârstă 10-15 ani a raportat cele mai ridicate niveluri de invidie și competiție.
Certurile dintre frați, ca metodă de a obține atenția părinților, pot atinge apogeul în perioada adolescenței.
Rivalitatea scade în perioada adultă, dar în multe cazuri rămâne persistentă.
Fapt interesant:
Frații care sunt mai aproape în vârstă și care au multe interese comune sunt mai predispuși la competiție.
Context și cauze
Multe lucruri pot cauza gelozia între frați. Copiii uneori percep că iubirea și atenția părinților sunt limitate și că trebuie să concureze între ei pentru a le obține. În majoritatea relațiilor fraternale apare un anumit grad de gelozie sau competiție, iar aceasta poate duce la certuri și conflicte.
Factori care contribuie
Nevoi
Este natural ca nevoile, anxietățile și identitatea în dezvoltare a fraților să influențeze modul în care se raportează unul la altul. De exemplu, copiii mici protejează prin natura lor jucăriile lor, iar copiii de vârstă școlară au adesea un simț puternic al dreptății, astfel că nu înțeleg neapărat de ce părinții tratează diferit pe cel mai mic. În cazul adolescenților, de obicei, se dezvoltă un sentiment de independență, iar aceștia nu sunt întotdeauna dispuși să aibă grijă de frații lor mai mici.
Modele
Temperament
Nevoi speciale, boală
Este posibil ca un copil să necesite mai mult timp petrecut cu părintele din cauza unor probleme de sănătate sau dificultăți de învățare/emoționale. Frații pot observa această inegalitate și își pot modifica comportamentul pentru a atrage atenția părinților.
Semne
Semnele geloziei la un copil mai mare pot include următoarele:
- Comportament încăpățânat și exigent,
- Schimbări de dispoziție sau izbucniri de furie,
- rritabilitate,
- Atașament puternic față de părinți și dependență de aceștia,
- Probleme cu alimentația și somnul,
- Modificarea obiceiurilor legate de utilizarea toaletei și rutina acestora.
Comportament rău față de frații mai mici:
- Răutăcioase sau malefice, prin glume sau comentarii,
- Comportament agresiv și manifestări fizice (ciupituri, împingeri etc.),
- Aceste comportamente pot escalada până la certuri sau bătăi.
Este important de menționat că și fratele mai mic poate manifesta astfel de comportamente, de obicei ca răspuns la acțiunile fratelui mai mare.
Când situația devine serioasă?
Un anumit nivel de conflicte între frați este normal. Totuși, abuzul între frați reprezintă o problemă serioasă, care poate avea efecte pe termen lung asupra victimei. Într-un procent mic de familii, conflictele între frați devin atât de severe încât perturbă funcționarea zilnică a familiei, afectând, de asemenea, starea emoțională și psihologică a copilului. În astfel de cazuri, părinții îngrijorați ar trebui să se adreseze unui psiholog pentru copii înainte ca situația să escaladeze.
Când să ceri ajutor?
- Când există o ostilitate extremă și răutate,
- În caz de abuz verbal, emoțional sau fizic,
- Dacă situația devine atât de gravă încât afectează relațiile de căsătorie,
- Dacă există un risc de vătămare fizică pentru oricare dintre membrii familiei,
- Dacă se pune în pericol stima de sine a unui membru al familiei sau dacă este amenințat echilibrul său emoțional,
- Dacă există riscuri legate de alte probleme semnificative, cum ar fi depresia.
Dacă există întrebări legate de gelozia între frați, discută cu medicul de familie, care te poate ajuta să determini dacă ar fi util pentru familie să apeleze la ajutor profesional. De asemenea, te poate ghida către experți locali.
Ce poți face ca părinte?
Nu este niciodată prea târziu să construiești o relație sănătoasă între frați, chiar și atunci când competiția durează de ani de zile.
Iată ce poți face pentru a ajuta:
- Oferă timp fiecărui copil
Chiar și câteva minute pe zi, cum ar fi cititul împreună sau momentele de îmbrățișare după ce celălalt frate merge la culcare, pot satisface nevoia copilului de atenție personalizată. - Discutați despre ce îi face pe copii speciali
Dacă simți că copilul tău este gelos pe fratele său, amintește-i cât de special și unic este. Povestește-i cum desenele pe care ți le face înseamnă foarte mult pentru tine sau cum este un frate responsabil. - Fă-i să simtă că nu sunt excluși din nimic
Fratele mai mare poate ajuta pe cel mic, iar împreună pot face multe activități. Astfel, fratele nu va fi ignorat în timp ce părintele se ocupă de celălalt, ci va deveni parte din „echipa” lor comună. - Lăudați copilul mai mare pentru că este un frate bun
Găsește momentele când se comportă frumos și fă-i să simtă că ești mândru de el. Complimentele îl vor motiva să continue pe acest drum. - Încurajează comportamentele empatice și înțelegerea sentimentelor celuilalt
Dacă vede că celălalt frate plânge, poți să-i spui:
„Și noi toți suntem triști. Îți amintești cât de supărat ai fost când a trebuit să plecăm de la locul de joacă? Și el simte cam la fel.” Aceste răspunsuri îl vor ajuta să înțeleagă ce simte celălalt și să se pună în locul lui. - Încurajează colaborarea, nu competiția
Cu cât nu se mai văd ca rivali, cu atât vor înțelege mai mult avantajele de a avea un frate. Încurajează-i să îndeplinească o sarcină împreună, la timp, nu unul împotriva celuilalt. Lucrează împreună ca o echipă și joacă jocuri în care sunt pe aceeași echipă. - Importanța timpului petrecut individual
Este important ca fiecare copil să aibă propriul spațiu și timp pentru activitățile care îl interesează. Ei trebuie să știe că pot juca jocuri singuri și să se întâlnească cu prietenii lor fără ca fratele lor să fie mereu prezent. - Stabilește câteva reguli de bază
Spune-le copiilor să nu se rănească între ei, să nu înjure, să nu se certe, să nu țipe și să nu lovească ușile. Cere-le părerea despre reguli și despre consecințele încălcării acestora. Spune-le și fă-le să înțeleagă că pentru tine dragostea nu este o resursă limitată. - Program
Dacă frații se ceartă adesea pentru aceleași lucruri (de exemplu, jucării sau telecomanda televizorului), stabilește un program în care să fie clar când fiecare copil „are dreptul” să folosească un anumit obiect.
Întărești laturile negative cu acest comportament
- Nu te comporta ca și cum certurile frecvente între frați ar fi normale
Credința că frații se vor certa constant, că și ceilalți copii fac asta sau că tachinarea este complet naturală poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, este important să fii conștient că există o cale de ieșire din această situație. - Nu compara copiii între ei
În schimb, discutați despre realizările fiecărui copil fără a menționa celălalt. Evită să asociezi vreunul dintre copii cu o singură trăsătură (“copilul inteligent” și “copilul creativ”). Este important să nu vorbești despre ceea ce ar fi făcut celălalt copil într-o anumită situație, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o comparație între frați. - Nu accepta ideea că totul trebuie să fie „corect” și „egal” tot timpul
Uneori, unul are nevoie de mai mult, alteori altul. - Nu pune prea mult accent pe descoperirea celui care are întotdeauna „vina”
Certurile implică întotdeauna doi, așa că orice copil care este implicat în ceartă este responsabil pentru ea. - Nu acorda mai multă atenție copilului gelos
Acest lucru de obicei nu face decât să agraveze situația, deoarece aceștia vor cere mai mult și celălalt copil se va simți nedreptățit, ceea ce va duce la resentimente. - Nu te amesteca în dispută
Dacă o faci, există riscul ca copiii să înceapă să aștepte de la tine și să vrea ca tu să intervii, în loc să învețe să rezolve situațiile pe cont propriu. Există și riscul ca, fără intenție, să creezi impresia că „întotdeauna protejezi pe celălalt”, ceea ce va duce la mai multă ostilitate.
Intervii doar atunci când există un risc de rănire fizică:
Separă copiii până se calmează. Uneori este cel mai bine să le oferi un pic de spațiu. Nu trebuie să discuți imediat despre ceea ce s-a întâmplat sau să încerci să rezolvi conflictul. Altfel, ceartă ar putea degenera din nou.
Autor: Mădălina Ștefana Cserei – Păunescu
Profesor psihopedagog, Psiholog clinician.