Tulburarea spectrului autist

Tulburarea spectrului autist

Autismul este clasificat în prezent de știința medicală drept una dintre tulburările de dezvoltare care afectează întreaga personalitate. Este o tulburare congenitală de dezvoltare care afectează profund toate aspectele dezvoltării și comportamentului de-a lungul vieții. De obicei, tulburarea este cauzată de factori genetici care duc la o dezvoltare diferită a sistemului nervos central, a creierului, însă cercetările științifice în acest sens nu au fost încă finalizate. Ceea ce știm sigur este că nu poate fi nici vindecată, nici prevenită, dar unele dintre probleme pot fi contracarate prin dezvoltare.

Procesarea informației și sistemele cognitive de bază ale persoanelor cu autism funcționează diferit de cele ale colegilor lor „tipici”, iar acest lucru se reflectă în modul în care percep, percep și procesează stimulii sociali și fizici din mediu. În consecință, comportamentul, gândirea și reacțiile lor sunt semnificativ diferite față de majoritate. Deficiențele existente pot afecta, de asemenea, vorbirea, abilitățile motorii fine și comunicarea.

Autismul nu este o afecțiune rară, cercetările sugerând o rată de 1-2%. Numărul acestora pare să fie în creștere, parțial datorită unor instrumente de diagnosticare mai eficiente și parțial datorită extinderii criteriilor utilizate.

Manifestările comportamentale ale autismului sunt foarte variate și unice, în funcție de reacțiile și comportamentele individului.


Dezvoltarea sau funcționarea următoarelor trei domenii este problematică la toate persoanele cu autism:

  • comunicarea,
  • organizarea comportamentului flexibil
  • comportamentul social.

Simptomele pot să includă:

Până la vârsta de 12 luni:

  • plâns greu de înțeles
  • bâlbâieli neobișnuite sau limitate (țipete, chițăituri)
  • pot apărea primele cuvinte, dar le folosiți fără sens
  • zâmbet limitat sau inexistent (începând cu 6 luni)
  • nicio expresie a emoțiilor pe față sau în postură (de la 6 luni)
  • nu răspunde la zâmbete, sunete sau gesturi din partea părintelui/îngrijitorului (de la 9 luni)
  • lipsa bâlbâielii.

În vârstă de 12-24 de luni:

  • lipsa de reciprocitate în salutul cu mâna și arătarea cu degetul (de la 12 luni)
  • Dezvoltare specifică a vorbirii: dezvoltare întârziată sau întreruptă a vorbirii sau alte simptome precum ecoul cuvintelor sau al propozițiilor
  • expresii faciale limitate, gesticulație slabă, comunicare neasistată de mijloace non-verbale
  • Dificultatea de a se liniști
  • dezvoltarea de mișcări individuale
  • probleme cu alimentația
  • lipsa vocabularului (de la 18 luni)
  • orice alte deficite prezente sau deranjante în domeniul vorbirii, al comunicării, al
  • comportamentului sau al relațiilor sociale pot reprezenta un semnal de alarmă.
Tulburarea spectrului autist

De la vârsta de 24 de luni, semne de avertizare adiționale:

  • lipsa propozițiilor semnificative formate din două cuvinte
  • jocul imitativ este limitat
  • nu manifestă interes față de alți copii
  • împărtășirea limitată a experiențelor și a plăcerii
  • refuzul de a purta anumite haine sau de a mânca anumite alimente
  • izbucniri în timpul cărora este imposibilă sau foarte dificilă alinarea copilului.

În grădiniță:

  • nu utilizează limbajul în mod creativ
  • jumătate dintre copiii care vorbesc au o conștiință fonemică slabă și nu au un discurs semnificativ
  • tipic pentru vorbire:
    • mult sau puțin, accent inadecvat, volumul, intonarea, erori de pronume, sensibilitate excesivă, chiar și fraze pentru adulți
    • în domeniul comunicării nonverbale, utilizarea ocazională a privirii, gesticulației, expresiilor faciale
    • poate avea dificultăți în a înțelege gesturile și vorbirea, conceptele ambigue, simbolurile, umorul și le poate interpreta literal
  • alte simptome:
    • agățare, interes neobișnuit, dificultăți în schimbarea activităților, rezistență violentă, tantrumuri,
    • activități de joacă neobișnuite: lipsa jocurilor de rol, a secvențelor, a jocurilor „ca și cum”
    • în ceea ce privește interacțiunea socială: discuții monodirecționale, lipsă de împărtășire, lipsă de interes social, dificultăți în a se implica în activități sociale, inițiază rar
    • rareori sau deloc atent la sentimentele și nevoile celorlalți, nu caută consolare
    • lipsă de empatie, nu-i place să fie atins, comportament rușinos în public.

La școală:

  • lipsa de reciprocitate cu colegii
  • nu participă la joacă sau participă necorespunzător
  • au dificultăți în înțelegerea conceptelor legate de conținutul social
  • pot avea dificultăți de învățare din cauza problemelor de atenție
  • petrec mult timp în activități neobișnuite sau pasive.

Este foarte importantă detectarea timpurie, deoarece cu cât începe mai devreme intervenția timpurie, cu atât se pot obține rezultate mai bune în dezvoltare. De foarte multe ori, copiii cu autism ajung la specialiști din cauza întârzierii sau limitării vorbirii. În astfel de cazuri, este esențial să analizăm și alte domenii pentru a confirma sau exclude diagnosticul de autism.

Diagnosticarea autismului se poate face prin evaluări specifice psihiatrice, psihologice și pedagogice speciale, în mod optim la vârsta de 2-3 ani, însă momentul stabilirii diagnosticului poate varia. La unii oameni, diagnosticarea se face abia la vârsta adultă.

În urma acestor evaluări, se emite un raport scris în care sunt specificate clar diagnosticul, opțiunile de tratament și îngrijire. Diagnosticul este stabilit de o echipă complexă de specialiști. Stabilirea statutului de cerințe educaționale speciale se face pe baza avizului medical de către comisia de expertiză județeană.
Persoanele cu autism au nevoie de multiple tipuri de intervenții și terapii, care trebuie însă adaptate la abilitățile și nevoile fiecărui copil.

Tulburarea spectrului autist

Dezvoltări și terapii care pot fi utilizate pentru persoanele cu autism

În domeniul dezvoltării activității fizice:

  • TSMT
  • Terapia Ayres
  • Terapia mișcării de bază
  • Terapia Delacato

Comunicarea și dezvoltarea vorbirii:

  • Terapia ABA: Terapia ABA (Analiză Comportamentală Aplicată) este centrată pe copil, bazată pe motivația acestuia și pune un accent deosebit pe relația pozitivă dintre copil și terapeut. Terapia se bazează pe întărirea pozitivă, care este unul dintre cei mai importanți factori ai învățării. Scopul terapiei este, pe de o parte, dezvoltarea abilităților (vorbire, comunicare, abilități de joc, abilități cognitive, autoservire, abilități motorii etc.) și promovarea comportamentului adecvat, iar pe de altă parte, reducerea comportamentului inadecvat în situațiile date.
  • Terapia TEACCH (dezvoltare comunicativă și socială):
    Metoda TEACCH este aplicată într-o formă individualizată atât în instituții, cât și în mediul familial. Programul se bazează într-o mare măsură pe implicarea părinților în toate etapele. Crearea unui mediu structurat, adaptat nevoilor fiecărui individ, este cel mai important aspect al dezvoltării, ajutând la realizarea activităților zilnice și făcând lumea mai sigură și mai previzibilă pentru persoana cu autism. Prin utilizarea suportului vizual, copilul înțelege imediat ce trebuie să facă. Învățarea unor modele alternative de comportament facilitează dezvoltarea relațiilor cu ceilalți și adaptarea la diferite situații de viață.
  • Metoda PECS (Picture Exchange Communication System – Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini):
    Metoda PECS este un sistem educațional care oferă posibilitatea copiilor cu întârzieri semnificative în dezvoltarea vorbirii să comunice prin utilizarea imaginilor. Inițial, metoda îi învață pe copii să asocieze o imagine cu un obiect real prin schimb, apoi treptat să distingă între diferite imagini și simboluri. Obiectivul final este formarea propozițiilor utilizând simboluri, permițând astfel copilului să-și exprime dorințele, observațiile și sentimentele, contribuind la dezvoltarea unui vocabular independent. Deși metoda PECS este folosită ca un instrument vizual de sprijin pentru dezvoltarea persoanelor cu autism, aceasta încurajează și comunicarea verbală. Metoda PECS poate fi aplicată atât acasă, cât și în instituții educaționale (de exemplu, grădinițe, școli).
  • Terapii prin artă, terapie prin muzică
  • Opțiuni de terapie asistată de animale:
  • terapie cu câini
  • terapie ecvestră

Alte opțiuni:

  • terapia vizuală – ca terapie complementară
  • terapie auditivă – ca terapie complementară
Mădălina Ștefana Cserei – Păunescu​ - experți

Autor: Mădălina Ștefana Cserei – Păunescu

Profesor psihopedagog, Psiholog clinician.

Shopping Cart
Scroll to Top